Nnumi’na
Fridda sira de jennaru,
mentre fore puddruli’e,
a ra banna ‘u focularu
Za Tiresa chi serci’e.
Chiddri ferri chi, normale,
vannu comu a petra ‘u tronu,
ca u quazettu ntr’u stivale
te fa stare u pede bonu.
Sercia, sercia n’atru pocu,
mentre fore puddruli’e,
Za Tiresa abbanna ‘u focu
queta queta capuzzi’e.
forte ‘e ventu na frugata,
la naticchja fa strusciare,
“Quantu fazzu ssa ferrata,
ca po’ jamu a ne curcare.
Veni, veni ca t’aspettu;
ca finisciu a na vulata,
veni trasa ca ntr’u lettu
ne facimu n’abbrazzata.
20-04-2011
Lascia un commento